Avand in vedere contextul pandemic prin care tocmai am trecut, impreuna cu toate restrictiile sale, printre care s-au numarat si digitalizarea muncii, acum, odata cu reintoarcerea la birouri se ridica o noua ipoteza: Saptamana de lucru de 4 zile.
Legislatia Europeana a facut pasi importanti in flexibilizarea muncii in ultimii ani prin recunoasterea unor noi formule flexibile de lucru.
Directiva (UE) 2019/1158 privind asigurarea echilibrului dintre viata profesionala si cea privata introduce conceptul de “formule flexibile de lucru” cu ajutorul carora salariatii sa-si poata adapta programul de lucru, inclusiv prin utilizarea formulelor de lucru la distanta, a programelor de munca cu timp redus de lucru.
Astfel, directiva prevede obligatia statelor membre de a lua masurile necesare pentru a se asigura ca salariatii care au copii de pana la o anumita varsta, dar nu mai mult de 8 ani, au dreptul de a presta munca intr-o formula flexibila.In astfel de cazuri, angajatorii vor fi obligati sa dea curs solicitarilor angajatilor, iar orice refuz va trebui motivat de catre angajator.
De asemenea, Directiva (UE) 2019/1152 privind transparenta si previzibilitatea conditiilor de munca in Uniunea Europeana prevede posibilitatea prestarii muncii, dupa un model de organizare partial sau total imprevizibil, precum si conceptul de contracte la cerere ( on call).
Recent, a fost inregistrat la Senat un proiect de lege de modificare a Codului Muncii, prin care se introduce posibilitatea ca angajatorii si salariatii sa stabileasca de comun acord un program de lucru de 10 ore pe zi timp de 4 zile, cu 3 zile repaus.
Insa, in Romania, acest concept de saptamana scurta are in vedere doar o comasare a saptamanii de lucru de 40 de ore in 4 zile lucratoare si acordarea a 3 zile libere.
Dar modificarea propusa este deja permisa de Codul Muncii, acesta prevazand deja posibilitatea utilizarii programului de lucru inegal sau a celui comprimat in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore. Programul de lucru inegal permite flexibilizarea numarului de ore lucrate in fiecare zi a saptamanii, iar programul de lucru comprimat permite scurtarea saptamanii normale de lucru, de exemplu de la 5 la 4 zile, in ambele cazuri cu respectarea saptamanii de lucru de 40 de ore. Pentru a putea fi implementate, aceste programe trebuie prevazute in mod expres in contractul individual de munca.
O alta modalitate de flexibilizare a muncii reglementata de Codul Muncii o reprezinta programul de lucru individualizat.
Programele individualizate de munca pot fi implementate cu acordul sau la solicitarea salariatului si presupun impartirea duratei zilnice a muncii in 2 perioade: una fixa, in care salariatii se afla simultan la locul de munca si una variabila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare.
Oricare dintre metodele de flexibilizare a muncii enumerate mai sus pot fi dublate de beneficiul muncii in regim de telemunca, de la domiciliul salariatului sau din alte locuri, astfel cum acestea sunt stabilite de catre parti.
O astfel de initiativa legislativa insa, va necesita un studiu prealabil aprofundat al efectelor sale asupra legislatiei muncii, in general ( ex: norma intreaga vs. norma partiala de munca) si cea a securitatii sociale, in particular ( ex:impactul asupra stagiului de cotizare la pensie).
Sursa: Adevarul.ro
